Motto:
"Pe-ntîia zăpadă păşesc în neştire,
Cu agere doruri şi-avînturi duium.
Şi seara albastră cu steaua-i subţire,
Încet luminează hoinarul meu drum."

Serghei Esenin, "Poezii; Poeme",
In traducerea lui George Lesnea



Mi-e calea deschisă şi valea se vede,
Ca semne că încă-s departe de sat.
Lumina-n penumbre, cernită, se pierde
Şi pieptul mă doare de-atât aşteptat.

Când, iată, o iurtă ca-n stepele mele,
Mă ţine, la mijloc de drum, pironit.
Mă-nvăluie noaptea cu fum de surcele;
O sete mă arde. De ne-nchipuit!

O uşă, ca-n vise, se dă într-o parte.
Se vede o masă şi jos, în cotlon,
Butelca cea veche cu buzele-i sparte,
Pe care tronează crâşmarul Ion.

- "Ia toarnă, fârtate, că tare mi-e sete!
Mi-e gâtul ca vreascul de-aproape un veac;
Nu-i vodcă destulă pe-aici să îmbete
Un suflet atât de pustiu şi sărac".

.................................................................

Încearcă românul să-i cânte în strună
Şi beau, pân’ la ziuă, de cad amândoi.
Că bună e vodca. Dar ţuica-i mai bună!
Şi cerul se-mbată. De râs. Boje Moi!

*Poezie retrasa (temporar?) de pe site.