O ştiu prea bine, vezi, te miri c-o ştiu :
Ţi-e drumul lung şi aprig şi pustiu.

Atât de lung cât poate să încapă
Intr-un ocean, pe zi, un strop de apă...

Atât de aprig că-ntreind puterea
De-abia-i să zămisleşti, scrâşnind, durerea...

Pustiu atâta - dacă ai idee
O noapte ne-ncepută când se-ncheie.

Inchide pumnul. Taci ! E trist şi greu.
Dar colo la răscruce poate-s eu !




Din volumul "Confesiuni pentru doua generatii".