Căram pe bicicletă
Un om mort.
E bicicleta mea
Cu o jumătate de roată.

Pe ea au pierit B.şi V.
Pe ea vor pieri G.şi D.
Iată, eu o conduc cu îndârjire şi pe mai departe.
Am cumpărat-o întâmplător,
În ziua înmormântării cuiva,
Şi-acum surâd.

Recunosc, e minunat să ai
Măcar şi o Jumătate- de- Roată
În care nu poţi avea
Nici-o încredere.

Conduc strâmb.
Conduc drept.
Conduc în zig-zag.
Crii,Crr,ccc,cuu,aaaa!

Îmi închipui chipuri fericite
Ale celor care tocmai acum
Transportă ouă,cartofi şi roşii.
Iar pe mine m-aţi fericit
C-un palavragiu.

Te plimbi aici, cu mine,
Mortul meu,câtă vreme,
Undeva, eşti aşteptat cu anii!
Mai întâi la micul dejun,
Apoi la prânz
Şi,în sfârşit, la cină.

După o mie de ani,
Intru într-un oraş damnat,
Spunând în şoaptă: "Am ajuns!"
Omul mort îmi aruncă, neaşteptat,Un surâs
Pe care nu ştiu cum şi l-a ascuns,
Spunându-mi deodată:

"Înapoi voi conduce eu!"