Stii cum e luna cand cade pe cer, si stii acea raza pe care eu pier.
Mai stii steaua care pe cer am ales, sa fie a noastra un zeu efemer.
Regina a noptii cu gandul curat, eu zeu al iubirii cu ochii festin.
In codrul cel verde cu stele pictat, pe cerul albastru oglinda de amor.
In raul albastru carare spre cer, in gandul meu draga regina te pier.
Cazand in iubire, dragostea de el, te afunzi in pacatul de dor, te amuzi.
Cum stau eu acolo din mare crescut, din soare facandu-ti un glob de cristal.
Tu minti si te minti, cu gand de copil si faci cerul negru si steaua o uiti.
Pe mine ma lasi si-n mare ma-nec, tu mare a mea mama primeste-ma iar.
Cu sufletul negru, durerea o strig, ma zbat in adancuri blestem si ma alint.
Si valuri inalte pornesc din adanc si intr-una bat tarmul cu spuma de gand.
Urla, vuiesc strigand de durere caci viata si moartea stau ascunse-n ele.