Hey, Nikita, este frig
În colţu-ţi singuratic de pămînt
Un glob întreg de ţi-ai roti în axă
Tot n-ai găsi un suflet cald şi sfînt.

Oh, eu te-am văzut stînd lîngă zid
Comandînd zece soldăţei de tablă
Cu ochii grei de gheaţă şi de linişti
Cu inima-ngeţată-n mări de iarnă.

Oh, Nikita, tu nu vei afla, niciodată ceva despre mine,
Nici nu vei putea şti cît te-as dori,
Poate eu, de asemeni nu voi şti vreodată
Cît de mult mi-ai lipsit şi-mi vei lipsi.

Oh, Nikita, visezi depre mine
Dar nu poţi primi veste sau scrisoare
Priveşti necontenit sîrme ghimpate
Şi numeri stele-n noaptea care doare.

Dacă timpul care trece
Arme, porţi, temniţe, vor opri
Şi vei avea deplină libertate
Atunci, la un amic din vest te vei gîndi.