Când lacrima se-ntoarce
Și mă scurg în mine,
Se face întuneric.

Focul,
Pe care nu-l stinge
Nici suflarea iadului,
Se întețește
Înăuntru.

Universul
Se adună și pulsează
În inimă,
Apăsând-o.

Copilul
Se-ntoarce
La vârsta senectuții
Când renunță
La joc.

Cuvântul,
Șuierat de șarpe,
E mărul
Care nu te lasă să vezi
Paradisul.

Umbra
În spatele luminii,
Vis
La universul
În care focul se joacă cu apa

Umbra
Acoperă toată luna
Ca să nu vezi
Și să te pierzi
În cerc

Peștii în aer
Jos – sus,
Păsările în apă
Sus – jos,
Liniște – cutremur:

ECLIPSA.