Priveşte cum timid răsare anu'
La orizontul veacului cel nou,
Îngrămădind în sine cu toptanu
Secundele ce ţi le-aş da cadou.

Te-ntreb, dar mă întreb pe mine
De unde, dară, timpul înverzeşte
Trăgându-şi seva precum mirea de albine
Din scorburi de-Univers, pe unde se tomneşte?

Visat-am Noul An cum va sădi în tine
Iubirea părintească plodită trup cu trup
Tu doar s-o creşti, clădind prin ea destine,
Ce-ţi spun de pe acuma: vedea-i cum erup.

Atunci, a mea pereche, tu fi-vei împărţită
În fata ce ai fost şi […] ce-ai clădit iubind
Şi, a gândi prin prucii-ţi, vei fi îndreptăţită,
La bine şi la greu veghându-i suferind.