*
* *


obiectele din jur se
afundă tot mai mult
într-o incoerentă
demență;
degeaba sufletul tinde după
teritoriile vaste de-aiurea
ești prins de fluxul timpului
care se scurge
și tentaculele unei
caracatițe infinite
se țes în jurul tău
asemenea
mangrovelor;
preferi plimbările prin
burgul utopic
și uiți de inocenta
plăcere de a simți
conturul lucrurilor
topindu-se în riduri,
uiți bucuria de a
supune vederii
balansul unei banale
frunze de mesteacăn ,
uiți de bucuria
perfectei ceremonii
în care-ți mimezi
dizolvarea.