Un vis tulburator, cumplit,
M-a fermecat si m-a-ngrozit.
Mai vad frânturi din visul meu
Iar inima-mi se zbate greu.

Parca-o gradina se facea…
Voios, dam sa ma plimb prin ea.
Privit de flori, simteam în zi
Nestavilite bucurii.

Si pasari ciripeau în cor
Senine cîntece de dor -
Si-un soare rosu, auriu
Smaltase flori în licar viu.

Mireasma ierbii sui-n vânt,
Vazduhu-adie lin si blând.
E totul zâmbitor si pur
În frumusetea dimprejur.

In câmp de flori, în fata mea
Un put de marmura albea
Clatind un alb vesmânt, aici
O mândra fata se ivi.

Un dulce chip, un chip de rai,
Cu ochii blânzi, cu par balai;
Iar chipul ei mi s-a parut
Strain - si totusi cunoscut.

Spala copila mea de zor
Si-un cântec îngâna usor:
"Curgi, tu apa, curgi din plin,
Spala-mi pânza cea de in !"

Ma îndreptai încet spre ea
Soptind: "Ia spune-mi, fata mea,

Tu, mândra cum o alta nu-i:
Acest vesmânt o fi al cui ?"

"Fii gata ! Ast vesmânt de tort
Va fi camasa ta de mort !"
Abia vorbise fata - si
Ca spuma totul se topi.

De vraja visului rapit,
În codru des m-am pomenit.
Copacii sa-naltau spre cer;
Stateam îngândurat, stingher…

Auzi ! Din funduri de paduri,
Ce sunet surd, ca de securi !
Zoresc prin crâng, razbat piezis,
Si iata-ma-ntr-un luminis.

În verde crâng, în fata mea,
Un vechi stejar se înalta -
Si iata ! Mândra, iar si iar,
Cioplea în trunchiul de stejar.

Cu barda-n trunchi tot dând si dând
Îngâna fata mea un cânt:
"Toporasule-topor,
F~a un scrin încapator !"

Si iar ma-apropiai de ea
Soptind: "Ia spune-mi, fata mea,
Copila mândra ca-n povesti:
Tu scrinul cui îl mesteresti ?"

Rosti grabita: "E târziu !
Fac pentru tine un siciu !"
Abia vorbise fata - si
Ca spuma toiul se topi…

Si se facea apoi ca sunt
Pe un pustiu, pustiu pamânt
Si nu stiu cum s-a întâmplat
Ca stam acolo-nfiorat…

Când tocmai dam sa ma desprind,
Vad parca-o dunga-n zari albind.
Ma-ndrept spre ea, ma-ndrept gragit -
Si iata ! Chipul ei vrajit.

Cât poti vedea, sta dalba ea,
Sapând adânc cu o cazma.
Nu cutezam spre ea sa cat:
Frumoasa - dar m-nfiorat.

Sapând adânc, sapând de zor,
Un cânt ciudat îngâna-usor:
"Sapa, sapa cu tais,
Groapa-n lat si în lungis !"

Ma îndreptai încet sprea ea
Soptindu-i: "Spune-mi, fata mea,
Copila minunata, zi:
Cu-aceasta groapa ce-o fi ?"

Rosti grabita: "Fii barbat !
O groapa rece ti-am sapat !"
Abia vorbise fata - si
Deodata groapa se largi,

Si când zaresc al gropii fund,
Simt reci fiori cum ma cuprind,
În bezna de mormânt deschis
Ma prabusesc - si sar din vis.