Se întorc ploile cu pașii umezi și-ți intră-n oase tăcute și reci
Toamna se spală pe obraji îmbrățișată de ultima-i dorință
Prin parcuri zac strivite omagii ruginii
Se întorc ploile și gândurile noastre în cimitire vegetale veghează

Te-am îmbrățișat odată sub castanul înflorit bolții albastre
Și am sădit acolo puiul de iubire, speranțele și sufletele noastre
Și-a fost dor și floare a fost și-apoi
Căzut-au ploi rebele de toamnă peste noi

A fost, s-a stins și nu știu când acea candelă iubită
Mi-e dor și-acum și-o simt adânc durerea răzvrătită
Ciudat, parcă te-aud venind de-acolo dintre frunze
Dar nu ești tu, mi s-a părut... e toamna doar căci
Au dat în pârg ploile ...