„Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, Purtătorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci, precum mândria lui Lie ai surpat şi la luptă ai făcut îndrăzneţ pe Nestor, aşa Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeu roagă-l să ne dăruiască nouă mare milă”

-------------------------------------------------------
(a trăit în secolele 3-4; are origine greacă)


Cu semnul sfânt al Crucii, de zei ne-ai izbăvit
Glas din Hristos, alt Pavel, ce idolii dărâmă
Stâlp în Iliric, ceresc ostaş prin timp, Tesalonic
Necontenită rugă, ce linişteşti furtună.

Foc arzător în suflet, cămară luminoasă,
Voinţei întuneric, tu, nu te-ai clătinat
Nici trupul, nici averea, nici rostul de proconsul
Pe toate înţelept, de rău, te-ai lepădat.

O pildă de credinţă, în nevoinţă sfântă
Curgi mir muceniciei, cer nou şi stea pe cer
În suflet chibzuind, chemarea cea adâncă
In psalmi, doxologii urci scara, nestingher.

Păgânul împărat, în temniţă te-nchide
Hristos te cercetează, cunună-ţi dă de sus
Lui Nestor întărire, învins e mândrul Lie
Alt mucenic viteaz în Domnul ai adus.

De suliţe străpuns, în coastă prima dată
Pământul pătimirii în sânge e-nroşit
Botezul tău jertfelnic, din trup ieşind afară
Cu Duhul Sfânt, pe culmi, ceresc te-ai logodit.

Mantaua şi inelul, la sluga credincioasă
Tămăduind de boli, şi risipind din minţi
Gonite-s rele duhuri, o ceată neguroasă
Luminii un alt rug, duci sluga printre sfinţi.

Eşti strajă de nădejde, din îngerescul plai
Leontie cu giulgiu-ţi va stăpâni stihia
Tesalonic pământ, e colţul tău de rai
Ceresc izvor de mir, îmbălsămându-ţi glia.

Ne ocroteşte Sfinte, tropar în liturghie
E sărbătoarea ta, cu mir izvorâtor
Să pui înalt pe munţii României
O Cruce de mireasmă, cu duhu-ţi veghetor.