Sunt un prizonier al conștiinței mele,
Sunt un captiv al lumii ce ma-nconjoara,
Traiesc această viață regretată de om nul,
Trăiesc de pe-o zi pe alta, mă târăsc în conștiință,
Sunt respectat de cei din jur
Tot fantome trecătoare, trăitoare de această viață
Care-i făcută special ca eu să pierd,
Orice aș face tot spre școală mă îndrept,
Și cu ghiozdanu-n spate mă întreb:
“Oare e drept, de ce trăiesc?
Sau mă îndrept spre un infern apocaliptic
DE CE TRAIESC???
Mă îndrept spre pieire
Sau spre un liceu plin de suspine?”

Mă întreb: “Este viață sau trecutul meu în față?”
Mă întreb: “Mai are rost” să stric banii fară rost?
Mă îndrept spre absolut sau spre un nou necunoscut?
Aș vrea să mi se raspundă, aștept, e în zadar,
Trăiesc în penitența conștiinței mele uitate,
Trăiesc de pe-o zi pe alta :”Asta-i viața mea nu alta!”