Mai canta viorile trist,
Mai canta un gand pesimist,
Simti florea incet cum se trece
In vibratia trista si rece.

Mai e dirijorul pe scena,
Se tine de-a baghetei trena,
Mai canta pianul; de frica
Spre cer un imn mai ridica.

Si flautul isi striga durerea,
Interpretul isi pierde puterea,
Iar srtigatul sau ca de jale
Se duce-n eter pe-a sa cale.

Mai scrie poetul un vers
Din visul fara revers,
Si canta durerile care
Te fac sa privesti catre zare.

Mai plange natura, prin ploaie
In viata se mai da o bataie,
Mai cade un om,mai moare un vis,
Iti este gandul nepermins.

Mai ninge cu lacrimi de imger
Si-n suflet inca mai sanger,
Din vicii sa ies eu incerc
Dar viata se misca in cerc.

Mai plange copilul de mama,
Nimeni nu-l bag in seama,
Mai trece o zi, nimeni nu rade,
Nimeni ni-si mai cunoaste din rude.

Mai cate o frunza, se mai pierde un suflet,
Se-aude un planset, se-aude si-un urlet,
Mai tipa o pasare tarziu in noapte,
Durerile deja ne sunt coapte.

Mai rade Domnul de noi,
In suflet ne mai punem noroi,
Iar cand merge din greu in mai greu
Se reia acest ciclu mereu.