Mi-e dor sa stam de taina iar,
In negrul serii, oricare-ar fi ea,
Sa fiu cand lemn si cand tamplar
Cioplind ferestre intr-o stea.

Sa-mpingem zori in margine de zi,
Sa fie noaptea cat mai lunga,
Sa tainuim, ca-n rest om tot dormi,
Desi ma tem c-o noapte n-o s-ajunga.

E-n intuneric atata si-atata mister,
Si-mi place sa-l patrund cu tine,
Chiar daca ceasul noptii-i efemer,
Il convertim, il facem sa se-nchine.

Hai stai asa, cu fata-n sus, ca mine,
Cu ochii larg deschisi pe un ecran
In tuse cand mai groase, cand mai fine,
Sa imblanzim mistere pe tavan.

3 octombrie 2004