|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
|
| ||||
| Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Concurs Comunități Traducere Special Tehnica Literara Multimedia | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia.net ![]()
■ Trimise la Caransebeș
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-09-21 | |
Aprinsul întuneric e-al nopții care vine.
Mă fericesc iluzii ce încă n-au suport, Și nu știu printre gene ce licăr mai rămâne, Când vinovat absolv tăcerii ultim ort Abisuri mă așteaptă când încă pentru mine Orbecăirea zilei e țelul meu suprem Nu-i liniște sau pace, nici loc pentru mai bine, Când laurii virtuții sunt puși pe un catren. Mi-am rezervat eu însumi un loc pentru-a mă cere, La sufletu-ți fierbinte când rece mă topesc, Și văd fără speranță că nu mai am putere, Să-ți spun în nebunia de-acum ca te iubesc. Mi-e teamă chiar de ziua care va-ncepe mîine, Din întuneric umbra iubirii s-a desprins Și patima tăcerii prin lipsă mai rămâne, Să suplinească golul ce visul mi-a cuprins.
|
|||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
| Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. | ||||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare și confidențialitate