dă-o dracului de tăcere
vreau să îţi scoţi
la plimbare caninul
îmbrăcat în roşu
la limita dintre sânge
şi tangoul interzis
al zânelor sângerii
lesbiene ale murdăriei
de sub unghia cangrenată
să îi arăti cât de negru
poate fi pasul uşor
de prunc împăiat
pe fundul întrezărit
al supei primordiale

***

curva se plimbă prin sat
descheiată la nasturi
între lucruri cunoscute
taina îi stă doar în contabilitatea
primară a amintirilor
prietene oricâte trepte ai sări
maratonist al atâtor unghiuri drepte
în acest şotron al hazardului
până la urmă inevitabil
te va călca trenul de zece
delicat ca o femeie îndrăgostită

***

să poposim
la hanul cel uitat
să ne topim
carâmbul cizmelor
pe drumul
către izvoare
număra-vom ploile
simulacre ale timpului
uitat în oglinda retrovizoare
turnesol turnat
în creuzetul
iluziei