Iubirea Clipelor Târzii,
ascunsă-n înserarea fără de sfârșit
sau în zațul dimineților cenușii,
noaptea, cand Diavolu-și strigă fierbinte chemarea,
iubirea plânsă și încercănată,
chinuită de șoaptele crude ale
SPERANÞEI,
de colții ascuțiți ai deznădejdii sale,
flutură vântul prin părul iubirii,
răvășită de ea însăși, în flacăra dorinței.

***

Medusa s-a trezit în dimineața amăruie.
iubită în vis până la capăt
șerpuitoare era.
părul ei negru corb șarpe vânt aprins de dragostea visului boare izvor de floare gura ninsoare săruturi de soare avea.
de toamnă frunze sânii și văzduh ochii spre Iubire-ndrepta.
privind în ochi Iubirea, Doamne, frumoasă Medusă era!

***

Medusa singură în aerul rece al ploii mărunte de seară cenușie se trezi...
Dragostea ei împietrită,
amar luminată de razele lunii,
șerpuitoare Medusa plângea.