era o stare în lucruri
somnul încerca să iasă din noi visele pluteau la suprafaţă
peştii ieşeau pe uscat în asfinţit ne răpeau iubitele ascunse în sălcii
o pasăre despre care ştiam câte ceva
trecea pe deasupra zgâria norii cu tristeţea ei împlinită
eu locuiam pe atunci în nişte umbre alături de o doamnă al cărei nume nu îl pot rosti
într-o împrejurare anume ea îmi desfăcea palmele
îşi lăsa în ele pielea obrajilor
ştia că nimic nu ne este deplin
de aceea poate în dimineţile în care de dincolo
se auzea râsul cristalin al femeilor_umbre
ne rătăceam încercând să ne fim
ne căutam până la apus printre lucrurile a_forme

pe ascuns
visam mâini de bătrâni uitate în ploaie