mă simt un poet puternic

feminină

am scos din zid o ușa de hotel

nici șoldurile nu-mi mai sunt la fel

cuvintele stârnesc și latră

caravana trece

un liliac momește întunericul

cu o bucată de zi acoperită

ca un pirat

bărbatul acuză

peste buzele mele

preinfarct

în spatele inimii

crește un soare-embrion

contre-jour

vina hăituită se înjunghie singură

ca o nevastă credincioasă de japonez

efect optic

magie de succes

aplauze de undeva

din palmele străzilor cu ciudați

bărbatul nu renunță la actorie

eu nu renunț la adevăr

un sărut pe frunte

negru si rece

ca un bot de câine sănătos

îmi usucă sînii pe dinăuntru

cer adapost marelui Somn

visul se deschide greu

scârțâind

ca o poartă nedeschisă oricui

cortina cade pe spatele meu

cu sângele în gură

scriu în gând

nu strig în somn

să nu-l sperii.

Gabriela Gergely