Timp - Curba

Din împlinirea-a două trupuri
La început n-ai fost decât dorință,
Din sângele ce-o clipă clocotește
Ai luat ființă;
Acum țărâna te hrănește.

Înfipt adânc în șaua vremii
Cu suflet pur ca roua dimineții
Ai început a dezlega cuvinte,
Ascunzișurile vieții;
Timpul te împinge înainte.

Ai suferit, ai plâns și ai urât
Urât ai fost și-ai fost hulit
Dar ai crezut în tot ce strălucește
Ca orbu-n pipăit;
Þărâna încă te hrănește.

Și, iată-te ajuns pe culme
Erou, savant sau doar un ins
Suflet bogat sau doar de slugă
Ai părul nins;
Te trage timpul înapoi.

De ai trudit spre nemurire
Sau în noroi te-ai bălăcit
O lege-a firii-n toate este
Și-n toate un sfârșit;
Þărâna azi te mai hrănește.

În liniștea ce-o dă-mplinirea
Sau în durerea care te-a aflat
Trecute vremi le simți venind șuvoi
Pe-un drum uitat;
Și timpul trage înapoi.

Acum ajuns ești la liman
Să te avânți în neant îți este greu
Însă un glas de taină îți șoptește
E rândul tău...
Þărâna acum cu tine se hrănește
E infinit acum timpul tău.