Nu stia sa moara, vroia sa traiasca,
Cu viata s-a luptat cum a stiut
N-a apucat macar sa-mbatraneasca,
Poate n-a vrut sau poate n-a putut…

N-a mai privit o clipa inapoi
Si nici o ezitare n-a avut
In vara asta galgaind de ploi
Paharu-i de amar chiar s-a umplut.

Avere-n urma n-a avut sa lase,
Parintii doar, iubita chinuita,
Ar fi putut avea averi si case,
Dar cum sa ai c-o soarta-asa cumplita?!

Baiet lasat de mama si de tata,
De capul lui, intr-un oras tembel,
Isi tatua prin suflet cate-o pata
In forme stranii, de lup si de miel.

Cu chipu-i bland si framantat
De umbrele care-i dansau pe frunte,
C-un zambet trist, usor mirat,
Tot infigea crampoanele pe munte.

A-invins pe rand atatea batalii,
Crezand ca viata numai asta este,
Insa-a pierdut razboiul cu cei vii,
Lasand in urma tragica-i o poveste.

O moarte fara testament,
Fara surle sau soli inainte,
Se striga catalogul si-i absent.
Absent. Atat. Fara cuvinte.

Nici o scrisoare, nici un regret
Catre aceasta lume infernala
Care-i cerea mereu sa fie-atlet
Peste-un cazan fierband cu smoala.

Daca avea vreun vis? Stii oare?
Poate mai mult cosmaruri peste zi,
Cand nu gasea putere si- alinare
Sa-ndure,fara zahar, pacostea de-a fi.

E-absurd sa mori puternic si-n picioare,
Cand altii lupta, de un pai se-agata,
N-am banuit ca si-un razboinic moare,
Ca isi ridica scutul, cu zambetul pe fata.

Ce veste trista! Targul susoteste.
Se-aud mirari si se dospesc tristeti;
E-o moarte care ce ne dovedeste?
Si ce-ai putea din asta sa inveti?

Este-o eroare-aceasta moarte,
Dar cine sa indrepte-aici erori?
Noi ne grabim sa mergem mai departe,
In timp ce-n trupul sau se-nalta flori.

Pe un mormant facut fara sfintire
Danseaza iele, goale, pe-nserat,
Sa dea acestei lumi,cumva, de stire
Ca inca taie miei si e pacat.

August 15, 2004
Toronto