Cu genunchii în sînge,
Cu fața în colb,
De tine voi plînge
Căci am fost orb.

N-am știut să păstrez
A noastră iubire
Și acum visez...
Hm... ce fericire?!...

Să știi că mă doare
De ce ai plecat?...
Sufletu-mi oare
Cu ce e-n păcat?

Nisipul e-n sînge
În jurul meu.
Tot ninge și ninge;
Criogenat sunt eu.

Secundele trec –
Veacuri în chin.
Gîtul mi-e sec
Iar creierul-plin...

Creieru-mi e plin
Cu amintiri deșarte.
Trecutul senin,
Miroase a moarte.

Astfel miros
Și lucrurile tale.
Simt pînă-n os
Fascinații letale.

Mi-aduc bine-aminte
De noaptea cînd tu
Fără multe cuvinte
Ai spus simplu, „Nu”.

***

„Nu...” simplu ai spus
Și simplu-ai plecat.
Amorul s-a dus,
Cel mult „regretat”.

Icoanele-s negre,
Crucifixul e-n foc.
Doar marșuri funebre
Prin creier se storc.

Secunda letală
Atunci te-a cuprins.
Covorul din sală
Pe sînge e-ntins.

Atunci...
... plumbul grăbit
Menit pentru mine,
Ușor a zdrobit
Tristețea din tine.

***

Sufletu-i umed.
Conștiința-mi e-n ceață.
În nouri se aud
Ecouri de gheață.