poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2634 .



Divina Tragedie
poezie [ ]
Cantul X

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Pro memoria ]

2004-08-12  |     | 



Cine m-a pus să mă aburc pe munte,
În noaptea asta rece și bizară,
Cu zeci de ochi codoși ce dau să-nfrunte

Pe cel ce-n van se zbate, fără țară ?...
Exfoliată, prinsă-n conjuctură,
Gândirea mea zvâcnea incendiară.

Ce Zei, constrânși de vreo "nomenclatură",
Tocmiți au fost să-mi ordoneze soarta,
Și borș făcând din ea și tocătură ?

Visasem Troia și visasem Sparta,
Fără să văd, de fapt, "Fata Morgană"
Ce m-atrăgea de când trecusem poarta.

Urcând, mereu mai sus, - prins în capcană -
Cu fiecare pas, mai volatilă
Mi se părea misiunea cleptomană.

Pornit, dintr-un îndemn, după "feștilă",
Mă răsuceam pe cercuri nesfârșite,
Cu o candoare parcă infantilă,

Când drept în față, vrând să resuscite
Ce-a mai rămas din forțele-mi pedestre,
Ca după ploi, (n-am spus și...ilicite,)

Palate răsăreau pe căi alpestre,
Cu eleganță reverențioasă.
-"Hai, spune, vezi și tu ce văd, Maestre ?"

El, mie, cu o voce cioturoasă:
-"De când te-ai dat cu drumul la podișcă
Nu poate nimeni să-și ridice casă

De teama ta. Pleznești în tot ce mișcă! ".
Și pișicher, nevrând să se ogoaie:
"De te-nhămai și tu, cu ei, la brișcă,

Găseai să dai pe un cârnat o oaie,
Cârnatul, pe o mână de verdeață,
VERDEATA pe-un palat. (Nu pe căsoaie!)"

Și-un râs necontrolat, de precupeață
Abia întoarsă de la parastas,
Porni să salte peste fortăreață,

Ca un răspuns la vorba-mi de pripas.
-"N-ai auzit, amice, cum se vede,
Ce-nseamnă să te-nvârți la CARITAS !"

"E ca o pestă care se succede
La intervale, inerent, egale,
Cu sunet imbatabil de monede

Lansate-n Piramide verticale,
(Făcute cin’ le urcă să rămână
În fundul gol și fără de parale)."

-"Și...totul începând de la o stână ?"
Din nou un râs se prăvăli, retoric,
Stârnind furtuni prin marea de țărână.

-"Pe ce tărâm de vis fantasmagoric,
Îți târâi fără de folos nădragii,
Lipsit complet de simțul metaforic ?"

"N-ai auzit cum se-ntruniră Magii
La FONDUL NOMINAL DE INVESTITII,
Mânați de-un Vânt pornit pe naufragii,

Ce-a-mbrobodit mulțimea-n superstiții ?
De te-nrolai și tu la CREDIT-BANG,
(Un hocus-pocus pus pe dispariții

De-atâți analfabeți ajunși în rang,)
Nu-mi pomeneai de stâne-mpăducheate
Când îți vorbeam de-un agrement de gang!"

Ca inculpat, în ambiguitate,
Mă chinuiam să prind ce mi se spune,
Cu-atât aplomb și excentricitate.

Dus, pe meridiane, de-o viziune,
(C-un cerc mai sus consolidat pe scară,)
Credeam că traversez printr-o minune,

Mistic indusă și misionară.
Și, poate, avansat, pe negândite,
Din Jocul ăsta să mă văd afară...

Toate păreau gândit-înlănțuite;
Mirat, vedeam mărșăluind coloane,
Către "un nu știu unde", îmbulzite..

Un maraton ? O cursă-ntre "țurcane"?
O defilare care se răsfiră
La dangătul produs de megafoane ?

Simțind cum gândurile-mi se lungiră,
În alterare hipertrofiată,
Maestrul le opri, unde porniră:

-"Din nou ți-e mintea greu îmburnițată;
Nu încerca să știi de ce se-aleargă
Pe-o cale încă nedeterminată!"

Din stânga, unduind precum o vargă,
Coloana celor fără rost în viață
(Bătrâni ajunși să fie duși pe targă

Nepricepând de ce pai se agață)
Spre Parlament zorea, în disperare,
Orbecăind precum măgaru-n ceață.

Pe altă parte, cei în sărbătoare,
Pe-un Bancoflex delapidat, cu pile,
(De nerecuperat prin dislocare,)

Cereau și în Senat drepturi fertile.
-"De ce ne-amestecăm în treaba asta ?!"
-"Să punem mâna pe Palat, copile!

De câte ori să-ți spun că dreapta-i casta
Cu-acces direct la poarta principală?!
Locotenente, vrei să treci năpasta?

Dă-te cu ei și uită de răscoală !
Întră în rânduri -nu ești oarecine-
Și n-ai să te întorci cu mâna goală !"...

Și am ales. Calea era în mine!



















.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!