Metroul, invelit in ambalajul de cadou al mortii
E cartita de 3 fix ce duce constiintele noastre la incinerare.
Pamantul reavan, ingrasat de milenii
Ingrasat natural de fiinte si plante… si oameni.
Eroi ai patriei ale caror oase incurca radacinile unui arbore,
Dusmani ai patriei au fertilizat actualul teren agricol
Pe care cresc cartofi, despre care noi spunem ca sunt gustosi
Sau… invers… cui mai pasa?
Aici apare-o casa, vestigiu al unei epoci de demult apuse…
Sta bine-nclinata, pe alocuri daramata.
Ale sale feresti ranjite te-acuza
De mortii ce zac sub ea de veacuri ruginite.
Trece metroul…
Se-ndoaie radacina si ocoleste osul,
Creste cartoful (poate pentru a mia oara),
Mai cade caramida
Si inc-o fereseatra se jambeaza intr-un loc in care nimeni n-ar fi facut-o…
Trece metroul…
Tic-tac, tic-tacii face motorul…
Trece metroul…
Multe colete aruncate de moarte
Se-aseaza frumos in vagoanele-i de marfa.

Iasi 24.07.2004