Inima ta statea suspendata intre
clipa si spirala rugilor inalte ,
te-ai inecat mai demult in ea
dar acum era altceva ,
ca un soi de plutire egala cu
zvacnet din farmecul zorilor
si toate gandurile-ti leganau iubirea ,
mai mult , vrejuri de ingeri
cresteau lateral de tine
cu sunet de raza
si planset albastru .
Erai doar tu si inima ta acolo
si parca dorul de tine plutea
ca o lacrima rara ,
spatiul se-ncorda eternitate
si te trase putin mai sus
de mijlocul clipei ridate
acolo de unde te puteai vedea
erai universul , aproape !