La nunta clipei cu iubirea
omul statea ca o pasare rara ,
genele luminii bateau repede
in sufletul sau si era sincer ,
ca un copil radiind joaca
era inima lui , acum noua
si literele zeilor mari
ii atingeau fruntea ,
un pic din taina cea uitata
se ascundea pe dupa ridurile sale
si vantul plangea de doruri astrale
apoi ingerii , cu totii ii rumegau
grijile si toate uitarile
Era ceva nespus ,
oglinda vremii candida zambea
si chema toate spatiile
sa vada minunea ,
ca un suspin leganat
omul se-ntoarse in inima sa
si-acum radea , plangea , murea
trezindu-si privirea ,
era demult , in viitor ,
la nunta clipei cu iubirea ...