Dar haide la culcare, visa-vom mai frumos,
Ca nu-i intotdeauna in viata ca in vise,
Nici cerul nu-i mereu brazadat de albatros
Cum nu este pe scena, la fel ca in culise.

Sa-mi las pe perna capul, sa se afunde-ncet,
Si trupul sa se moaie usor pe sub cearsaf,
Un somn de moarte mi-este, un somn ca de ascet,
Pe tampla-mi obosita, din stele-mi cerne praf.

Si ce frumoasa-i viata, 'nainte de culcare,
Cu gandul ca mai vine si maine alta zi!
Dar nu gandim vreodata ca maine-i un dar mare
Pe care unii numai il vor putea trai.