Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Despărțiri VIII

antidot nașterii

1 min lectură·
Mediu
m-ai sărutat în glumă ca pe un apostol fără talent
și-apoi ai început să te joci cu nebunia oamenilor simpli
ai uitat... ți-am sculptat în palmă tocmai să nu uiți
sunt omul nimicului cel ce nu crede în vrăji și vremuri bune
cel ce fuge cel ce-așteaptă cel ce minte cel ce-ascultă

lacrimile tale azi nu mai nici un rost
lasă iubirea... ea nu mai contează... contezi doar tu și ce urmează


puteam s-aleg a nu mă naște și iar ratând a nu muri
mi-ai dat naștere și întemnițarea într-un vers
iar lacrimile cenzurate au început să mintă

în amintirea ta citesc pe cruce:
\"unde îți sunt prietenii de care îmi vorbeai...\"
023141
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
112
Citire
1 min
Versuri
12
Actualizat

Cum sa citezi

Bogdan Gagu. “Despărțiri VIII.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bogdan-gagu/poezie/76911/despartiri-viii

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@camelia-petreCP
Camelia Petre
Final sensibil, usor neasteptat:
în amintirea ta citesc pe cruce:
\"unde îți sunt prietenii de care îmi vorbeai...\"

Poezia pare a fi o cautare, desi cred ca nu este singura; revelatia nimicului apare ca o joaca, o nebunie, care mai apoi este pusa pe seama antidotului nasterii:
puteam s-aleg a nu mă naște și iar ratând a nu muri
Apoi trecerea catre sensibil se face gradat; sunt lacrimile ce cad cenzurate, descatusarea de minciuna si relevarea propriilor sentimente fara ocolisuri, posibil sa fie un alt antidot...
0
@bogdan-gaguBG
Bogdan Gagu
ma bucura cuvintele tale... trecerea ta pe la mine...

inoni
0