Am inteles prin tacerea ta,
Damnarea meritată,
Izvorâtă din adanc senin sfâsiat.
De după perdeaua trasă a geamului tau,
Transparentă,
Vad umbra ta parca vrând să mă cheme înapoi.
Dar nu, lumea nu o lasă,
Iar eu plec...departe...
În negra noapte,
Se oglindesc doar dureri.
Cu tine mi-ar fi fost mai ușor,
Așa, suntem doar jumătate,
Fiecare pe cate-o carare,
Părăsită.
Și ce alb te gândeam...
Acum in geamul cu perdeaua trasa,
Se leagăna doar visul meu,
Tu te-ai afundat în visul vreunui prinț,
Așa cum meriți!
Eu,cerșetorul,îndur suferințele toate.
Mâine poate,pe drumul tău spre infinit,
Vei găsi un cerșetor,în noapte,
În praf,sângerând,murind!
Eu voi fi acela,
Pe retina mea vor rămâne ultimele imagini,
Gânduri,privește-le,
Tu vei fi în ele!
Sub stele ce se sting,
Sub doruri care ning,
Tu ești împlinită,
Eu neîmplinit.
Dar la sfarșit,
Pe aripile Divinului,
Vom zâmbi ușor,
Genii neîmplinite!
Sărut,în ultima reverie,
În ultimul gand-floare cel primești,
Buzele tale de înger,
Rămase lut.
Ai ales murirea,eu eternul.
Așa S-au despărțit două suflete pereche,
Din indiferență,din mândrie,
Din ură și iubire,
Din regret si neiertare!
S-a terminat,
Eu aruncat in Rai,
Iar tu mai stai.
De ce mai stai?
VINO...
În Rai cu mine e locul tău,
Sub senin empiric.