pe atunci ne rodeam visele până la sânge
sub pretextul unor frustrări oarecare
aparent nepăsători argumentam sfârşitul lumii
şi alte lucruri
mărunte

tăcerile se măsurau cu glasul mulţimii
coridoarele cu pasul
spre eşafod, dragostea...
nu!
dragostea nu se măsoară!
dragostea scuipă seminţe
în suflete goale
de sub fustele-i pestriţe
ne aruncăm în valuri
speranţele vulgare
spre bătrâneţe le pescuim, şlefuite uniform,
jucăm leapşa cu o moarte mai bună
şi uneori
strigăm fără motiv:
„mai pune fă şi tu o pilă, acolo, sus!”