atâţia erau ei
sau cel puţin atâţia reuşisem eu să cunosc
în scurta mea carieră de geograf al sentimentelor
ne întâlneam pe câmpii ne recunoşteam după infirmitatea umbrelelor
(erau care mai de care)
simbolicii ne adăposteau în adâncul lor căptuşit cu simboluri
erau nişte căutări poate ale lucrurilor deja ştiute
un fel de înţelegere presupusă şi vulnerabilă
scormoneam cu unghiile prin pământ deranjam somnul ierbii
visam în comun acelaşi idol
avea câteva perechi de mâini transparente
şi mai departe nu ştim
ne trezeam devoraţi cu trupurile schimbate
braţele mele se odihneau reticente în buzunarele altuia
pe când eu purtam la subsuori aripele unui alt mascul
şi în toată acea geometrică desfigurată a simţurilor
apărea unul trăgea o înjurătură
ce mama dracului