si de-ar fi sa ma inviti in casa
am raspunsul deja pregatit,
ca de zile-ntregi ma gandesc doar la tine,
raspunsul e de ani gandit:

“- nu, multumesc, nu pot intra,
nu se cuvine si apoi mi-e teama
sa nu fiu intrerpretat gresit
si sa primesc vreo palma.”

si-atunci voi refuza sa-ti intru-n casa,
mai bine stau pierdut in prag
si sa te vad trecand indiferenta
cand iti admir chipul atat de drag.

mai bine stau aici, uitat de lume,
cu-o mana rezemata in fereastra
si voi gandi - gandi-voi doar -
la ce putea fi iubirea noastra.