neluând în seamă apusul
ea îşi învelea amantul în solzi de peşte
urma corabiei plecată în căutarea lumilor ne mai urmărea încă
şi ca o rugină vitală
rătăcirea memoriei ne ducea rând pe rând în mijlocul sunetelor

mai apoi cineva avea să observe (din adâncul visului)
imensa pendulă acvatică răsfoind timpul pregătindu-se de început
dar când dintre bolţile ascuţite ale valurilor
se ivea silueta ei marginală
ne podidea un plâns mirositor

amantul o striga din adâncuri
urmărit de lumina farului