“There's a house with no door and I'm living there;
at nights it gets cold and the days are hard to bear inside.
There's a house with no roof, so the rain creeps in,
falling through my head as I try to think out time.”
Van Der Graaf Generator

am intrat în casă fără să îmi dau seama
că nu avea ușă,
deși eram obișnuit să bat
la fiecare început de mister

mi-am numărat secundele,
una câte una, vreme de o oră,
pierdută și ea, la rămășagul cu destinul

prima secundă am petrecut-o
căutându-mi amintirile
printre vieți paralele,
gemene și totuși niciodată întâlnite
una cu cealaltă

nu m-a mirat nici lipsa acoperișului,
nici oglinda spartă de la intrare,
în care se vedeau cioburi
din nedumerirea mea

vechile clepsidre
stau transformate
din ghilotine ale timpului,
în piese ale unui muzeu al uitării

dintr-un patefon se aud prăfuite ecouri târzii,
orologii cu limbi crestate în două,
așa, încât timpul să-și fie geamăn