Prin mine se plimbă toți porii;

sunt lava mirării;
pe degete, pe brațe, pe picioare
îmi picură miere, lipindu-mă
de buzele opace ale materiei.

Sunt dulce,
agățată de ovarele cerului,
cu oase mai puțin grele,
însă mai lungi și albe, ca de fildeș;
vreau să mă nasc și mâine țărână;

luna
pândește clipa în care
voi fi avortonul
pământului.

Îmi curge lapte
din inima-mi sidefie
și trestiile îmi cad de pe umeri;

cu miezul, trup
și sufletul, aluat de ganduri,
nasc straturi;

ordon soarelui
să nu mă imagineze
astăzi.