poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1141 .



Cronica poetilor la întâlnirea din 18 aprilie
poezie [ ]
scrisa chiar de ei

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [irina ]

2004-04-19  |     | 



Cronica despre întâlnirea din ziua când nu a fost târziu pentru cuvinte și mereu a fost vreme și devreme mereu, pentru poezie. Cum ar arãta lumea, dacã ar fi construitã chiar din creațiile voastre?
Ar fi un loc mai puțin strãin, desigur, un loc aparte și ar fi ... Acasã.
Ar fi așa cum ați descris-o voi,
Ar fi, cu siguranțã,

"Dorința unui poet sã fie poet,
dar și balada efectiv romanticã,
închinarea și iluziile lungi și transparente,
condimentate cu un scurt
ADIO
care amintește de
inconsistența spãlatului parbrizelor la Constanța
și care te învațã cã nu e bine
sã investești în industria de parfumuri...
Și-ar mai fi
nunta de semne
și strigãtul dezamagitului cum cã
a murit iubirea,
amintind de
prețul pe care uiți mereu sã nu-l plãtești, când e prea târziu...
Și elegia prinsã în
portretul necunoscutului,
când doarme cuminte țeposul,
dar și metafora unei dimineți și
?,
necuprinsurile
și bocetul de buruianã.
Toate astea s-ar strânge într-o
maculaturã postumã,
bunã de pãstrat
în țara nimãnui,
peste care zboarã
o pasãre de noapte
și aude
recviemul cântat
la despãrțire...
În lumea asta, în care ar exista numai cuvintele voastre,
poemele preț de-o cafea
s-ar vinde la prețuri fantastice,
dar rareori ãsta e un lucru util,
e numai sfâșâiere.
Noapte și zi,
NU ți-ai contempla
starea de nulitate,
cãci numai cuvintele sunt
și al tãu
sã ne iubim pe diagonala cuvintelor
ar avea mai multã însemnãtate decât oricând înainte.
Poemul care nu e de citit
valoreazã mai mult în lumea asta
și nimeni nu are dreptul sã leșine aici,
cãci toți respirãm același aer,
preaplin de cuvinte.
Sã vorbim de dragoste și de intimitate așadar,
cãci nu ne pasã cât ne vine factura,
și-mi vine sã adorm de-o veșnicie,
în albastrul profund și printre copaci,
ca o reminiscențã
a lui pe tine nu știu unde te-am gãsit
și de ce m-am pierdut atât de curând de mine însãmi...
Sã vorbim de teamã și dor de aripi,
de chemãri și de ultimul mohican
care a ars becul de 60kW
și cãruia nu-i place compotul cu Florin
dar nici murãturile lui Radu Anton Roman...
Atunci și doar atunci vom ști de ce ai zâmbit,
când ai spus "I am Sam",
de ce arãtai enervat ca un câine albastru
și de ce seceta asta nu se mai sfârșește...

Din cauza ferestrelor opace doi
nu se mai vede soarele,
din cafeneaua cu ferestre negre
a plecat toatã lumea
iar ceașca s-a spart.
Piatra pietrificã nisipul din clepsidrã,
perspectiva
aratã cã
între mine și tine crescut un ocean,
și te vreau
ca sarea pe ranã
și cuvintele tale nu mai explodeazã din senin...
Peisajul autohton
din fiecare zi a vieții celei numai din cuvinte, într-o lume asemenea...
Cu ele ne umplem fiecare secundã, cu literele care curg din penițã
și se aranjeazã, cuminți și tãcute,
cãci n-au nevoie sã vorbeascã, pe filele albe ale zilelor.
Mi-e dor de mama
și e prea târziu
pentru acest joc de noroc
care e dragostea.
Oare ochii tãi nu pot privi aproape nimicul ãsta,
pe care sunt gata sã-l închei, ca pe comoara așteptatã,
ca pe îmbrãțișarea din punctul de vedere al albului,
în anotimpul contaminat al acestor eroi fãrã arme?!
Dã-mi dezlegare la prânz, sã pot scrie pe foi volante...
Ce-i cu tine, frate?! E numai o întâmplare
cã am rãmas fãrã luminã
și nu mai poți vedea cum o mânã spalã pe alta,
iar autoportretul acesta
vorbește despre despãrțirea de cotidian!
Dumnezeul meu nu a fãcut nimic astãzi,
orașul nu este o zãpadã,
nãscut din nou nu sunt,
karma revisited s-a mai spus o datã.
De ziua mea,
libertate cu cernealã roșie pentru toatã lumea!
Cãci Te știu!
Ești Balaurele arțãgos,
ești Ochiul care se închide,
ești Scrum de Lumânãri."

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!