O livră de carne

Pe baza unor socoteli obscure,
Și a unor datorii nebănuite
Mi s-a luat și mie
O livră de carne.

Din cușca toracică,
Partea stângă,
Cineva mi-a decupat cu grijă
Inima.

Munca nu a fost de mântuială,
Mi-au lăsat în loc o imitație
Echivalent zeiesc al unui mecanism japonez.

Râd, plâng, mă bucur, mă întristez,
Impulsurile nervoase circulă in sensurile corecte.
Și totuși perfecțiunea copiei e incompletă,
Uneori e ușor defazată.

Așa că himerele imaginației
Îmi ating resorturi ascunse ale simțirii
(Plâng la filme romantice)
Iar la viața mea
La exploziile ei de fericire și deznădejde
Rămân un spectator model
Și ronțăi floricele în sală.