poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1853 .



Ceasul
poezie [ Vizuală ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Thecce ]

2004-03-22  |     | 



Ceasul

Undeva, la marginea unei idei,
Eu stau si scriu poeme închegate
În depărtări.
Și pe sub mine trec vuind anii,
Și dincolo de mine se aud hăulind vijeliile,
Iar eu stau pironit cu ochii pe o cruce
Care e mai degrabă un cadran imens de ceas.

Aș fugi din cercul care începe să se învârtă cu mine,
Aș pleca dintre limbile enorme,
Dar mă dor groaznic mâinile
Și coastele mă sfâșie.

Și mama, unde e mama?
Să mă tângui, să mă doară, să urlu…?
Și tata…?
Cu tata de mult am încheiat socotelile,
Ca între bărbați am vorbit
Și am ajuns la concluzia
Că altfel nu se poate.
Acum aștept să apună soarele,
Și parcă azi soarele apune prea devreme, sau prea târziu,
si mă pierd la un moment dat și
nu mă mai știu,
Și mă rog Tatălui pentru ei și uit…
Parcă mă întunec dar mă și înlumin,
parcă stau să mă trezesc sau
să mă nasc:


și deodată
nu mai am mamă,
și deodată, nu mai am frați,
și deodată sunt curat de tot ce eram.
Și mă înalț și sunt sub mine mulțimi îngenuncheate
și eu le spun să nu se teamă,
să plece acasă că nu e nimic nemaipomenit
e doar fiziologia vieții
și a morții.
Si la poalele ceasului e o femeie,
Ce jelește
Ce nu uită și nu iartă.
O sfântă a durerii, a deznădejdii,
O sfântă a morții, pentru
Înviere.
Nu îi vine să creadă, m-ar atinge și ea ca și ceilalți toți,
nu Poate să creadă.
Femeia din ea nu poate,
Mama din ea nu poate,
Omul din ea nu poate,
Deși sfânta știe.

Și sub cadranul înnegrit de sânge,
Sub acele înroșite de pe fruntea mea,
Se cocoșează gârbov timpul,
Încremenit într-o lupă de cruce.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!