Războaie-au fost, chiar şi-n Irlanda,
Şi moşteniri nemuzicale
Şi setea după gingăşie
Cînd mergi, cu lanţuri la picioare.
Bineînţeles, că-s banii, totul,
Şi-ţi stă un nas nervos în prag,
De-aceea, te închizi în tine
Şi plîngi pentr-un prieten drag.

Desigur, sînt mereu înfrîngeri
Şi moartea rea ce te sfîrşeşte,
Corpul desprins uşor, de suflet,
Capul, ce visele-şi goleşte.
Există şi femei infame,
Păsări ucise-ţi cad în drum,
Simţi zborul lor, smulgînd aripa
Cînd plîngi pentr-un prieten bun.

Există-oraşe obosite,
Copii bătrîni, sărmani orfani
Şi neputinţa noastră mută,
Rîzînd cu carii, în dinţi albi,
Există timp ce curge iute
Şi-acest merou murdar şi beat,
Ce-neacă-aglomeratul "este"
Cînd plîngi pentru un prieten drag

Oglinzi care nu mint, integre,
Lucesc în cei care-au curaj
De-a recunoaşte că-s evrei
Sau negri, demn şi elegant.
Aceste chipuri nefardate
Care ne pot fi fraţi, surori,
Care ne potopesc suspinul
Cînd plîngem pentru amicii morti.