În asfințit,când și icoanele tac
O lume caută speranța într-un ac.
O - nțepătură pentru o iertare
O alta pentru-n șir de ne-mplinite mărgăritare.

Un fir de sânge pentru palma peste ochi
Un val ce plânge a închinare pentru popi.
Un freamăt dulce ca un zâmbet de copil
Pentru o ceașcă verde cu amintiri dintr-un potir.

Un om ce se credea perfect,
Își cere astazi iertare pentru c-a fost profet.
O dulce vină ce-o poartă peste toți
Aduce acul rece la-nțepătura dintre porți.
Se- nfige-n carnea ruptă de neuitații zei
Și caută originea acelor vechi idei.

În asfințit, când și icoanele tăceau,
Un cap încoronat și langă el plângeau…