poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3019 .



Acelasi veac, acelasi leat
poezie [ ]
( Glossa )

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Pro memoria ]

2004-03-09  |     | 



Același veac, același leat,
Mă pierde și nu știu s-o spun,
Printre frunzișul destrămat,
Pe care nu pot să-l adun,
Cât timpul, risipit în van
-Din inocență sau răsfăț-
Șterge răbojul, an cu an,
Fără să uit, fără să-nvăț.

Sub greutăți mă încovoi,
Când văd cum toate cad în lut,
Trăgând la carul cu nevoi,
Împins de teamă spre trecut;
Că nu-i nimic de înțeles
Din câte mi s-au dat-luat,
Fără vreo urmă de succes,
De-același veac, de-același leat.

Întorc o vorbă și găsesc
Mocnind în ea, un adevăr
Ce-mi pare strașnic și firesc
Cât, încă, n-am mușcat din măr;
Dar nu-l rostesc, ci îl ascund,
Intre ce-i rău și ce e bun
În lumea care -muribund-
Mă pierde. Și nu știu s-o spun.

Spre toamnă brațele-și întind
Descinse ramuri de copac,
Făcând în mine să cuprind
Nedumerirea-n care zac;
Să simt mai mult decât aș vrea
De ce-am trăit, la ce-am visat,
Pe câmpul cotropit de nea,
Printre frunzișul destrămat.

M-aplec din ce în ce mai mult
Spre glasul tainic, să discern
-Rătăcitor, prin câte-ascult-
Între ce-i nou și ce-i etern,
Când din neantul echivoc
-Văzând cum dau să-l descompun-
Mă-nvăluie un cerc de foc,
Pe care nu pot să-l adun.

În mine vin și se petrec
Furtuni după furtuni, mereu,
-Căutătură și eșec-
Dezlănțuiri spre-un apogeu
Edificat, ca să-l ajung
-Iluzie, cu chip uman-
Pe drumul ce se-ntinde lung
Cât timpul risipit în van.

Spre țărmuri greu de cucerit
Mă poartă încă-același dor
-Ca umbre, care s-au pornit,
Lasându-și urmele-n pridvor-
Și-nchis în vechiul zodiac,
Menit, anume, să-l înhăț,
Nimic nu stă, când mă prefac,
Din inocență sau răsfăț.

Nu știu, din tot ce am atins,
Anume ce a mai rămas,
Că răscolit, cu dinadins,
În mine însumi m-am retras,
Dând clipei sufletul-obol
Să se destăinuie, profan,
Când rătăcit, din gol în gol,
Șterge răbojul, an cu an.

E drumul ca și cum a fost,
De mult prezis, să nu-l cuprind
-Ca dezmembrarea fără rost,
Pe orizonturi aburind-
Anume dat, anume pus,
Ca, insolvabil, să m-agăț
De cele câte s-au mai spus,
Fără să uit, fără să-nvăț.

Fără să uit, fără să-nvăț,
Șters e răbojul, an cu an,
Din inocență sau răsfăț,
Cât timpul, risipit în van,
Pe care nu pot să-l adun
Printre frunzișul destrămat;
Mă pierde -și nu știu s-o spun-
Același veac, același leat.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!