Oricât trecuse sufletul de pur,
De dor de moarte se îmbolnăvi.

Înfăşurat în aripi de mercur
Surâzător, cuvântu-l umili.

Dar, fără suflet nu avem contur,
Suntem săraci fără melancolii.

Sufletul meu, visez să te îndur
Umbrit în setea lumii pământii.

Ca să te-ascult, ar trebui să fur,
Şi, undeva, să mint ar trebui.

Cu milă răzvrătită vrei să jur
Că mă voi naşte spre a te iubi,

Fiind păcat de tot acel murmur
Promis, retras de sorţi şi de stafii.

Din volumul “Ape cu plute”, 1975