Molima
din vol. Măreția frigului - 1972
de Nichita Stănescu(2004)
1 min lectură
Mediu
S-a stârnit o boală grea pe arcă.
Primele au fost maimuțele
cărora le-a căzut pielea.
Ce putem face cu ea? Vai,
nu putem face aproape nimic.
Am uscat-o la soare și ea
s-a micșorat foarte mult.
Maimuțele stau cu carnea goală
pe punte. Sunt roșii, se simt
foarte rău.
Am îngenunchiat cu toții și ne-am rugat
pentru ele. Dar ele nu se uscau
defel. Roșii și umede. Și suferind.
Nimic nu le face plăcere.
Cu toții ne-am gândit că la rând
vin șoarecii. Știu și ei asta.
Am pregătit o frânghie mai mică
pe care să uscăm pieile lor mai mici.
Marea curge liniștită sub arcă.
Pieile uscate ale maimuțelor au început
să miroasă urât, dar noi
încă nu ne îndurăm să le azvârlim
în mare.
Șoarecii au fost aceia care-au insistat,
cel mai mult, să le mai ținem
pe punte.