De gheata lacrimi se duc incet
Pe ramele de purpura.
Afara dulce vantul trist
Pe rug de frunze arde
Si resemnat in noapte sufla,
Caci noapte e la nesfarsit
De cand Soarele a murit,
De-atunci Luna e in doliu.
Cu un alai de stele,
Pornesc spre infinit,
Purpuriile lacrimi
Din seva sufletului topit.
Dar unde-mi este muza?
Sa-mi dea din nou cuvinte,
Sa ma mangaie pe frunte
Si duios sa ma alinte
Pentru un suspin de-al ei,
Mi-as da faptura intreaga
Iar pentru un suras furat
Styx-ul sa ma inghita
Caci fara ea noaptea-mi este viata,
Iar sufletul mi-e spin
Si viata-mi e o poza
Color, privita alb-negru...