Te-am asteptat azi zeci de minute
pe net.
Astia au gasit apa pe Marte...
Oh, din cand in cand ma poti vedea:
sunt tot numai un zambet
apucand cu coada ochiului
miezul noptii de toarte.

Acum ninge; prabusindu-se fulgii
violeti
impodobesc cu vise catarge...
Undeva in lume o femeie
a nascut astazi tripleti,
Undeva in univers inca o planeta
se sparge,

iar daca sunt atent, foarte atent
pot vedea minutele cum se scurg
dupa perdeaua pupilelor usor la vale-
Pana luni, pana marti, pana
ce salbaticul demiurg
va inventa durerilor noastre
cataratoare de munte bocanci
ori sandale.

Oh, ninge, ninge frumos
iar eu te-am pandit astazi
undeva la Balcescu colt cu Rosetti,
In timpul lui atunci din piatra
de rau ridicat si din os,
in timp ce in lumea noastra cei de sus
aruncau cu intamplari si confetti.

Vroiam sa-ti spun... Nu!
Vroiam sa te vad, sa-ti sarut
umbra locurilor
prin care pasii te vor aduce...
Sunt necuvantator; Doamne, sunt mut
cand treci pe langa mine
materia curge.

Te-am asteptat astazi
la toate orele fixe de pe ceas,
Dar cel mai mult la miezul zilei
cand limbile se suprapun verticale...
Oh, tu ai albastru, porti
struguri si portocale in glas
si atata gratie ai in fiecare pas
sarindu-mi dintre troiene ametitoare
in cale.