mă trezeam vorbind cu omul acela
jumătate Sisif
un cap-de-mort odihnea pe pieptul lui
eu, plecat la vânătoare de echilibru
îmi exersam la apus buzele „doi zece doi zece”
microfoane proaste, blonde din belşug
întotdeauna reci
zilele
se scurgeau nevăzute printre scaune
dar mai ales peste vecinii de jos
scandalizaţi
de excesul bocancilor jucând ruleta rusească,
de elasticitatea planşeului sau poate
de legătura obscură dintre ele, nu ştiu
oricum, majoritatea golurilor se lasau umplute
restul, cele cu adevarat importante, măcinate
dar aici nu discutăm, de fapt,
despre nimic