Întotdeauna toţi m-au iubit,
Cei ce mă urau m-au iubit cel mai tare,
Am trecut printre oameni
Mereu acoperită de dragoste,
Cum trec prin iarbă
Acoperită mereu de ninsoare.
Legea talionului e fără milă.
Iubirea cere iubire
Cum sîngele cere sînge,
Cînd ninge
Şi lascive, ameninţătoare,
Funii lungi de argint
Scămoşat mă încing.
Ninsoare îmi cere şi mie să ning
Dar eu trec prin zăpadă dormind,
Tu eşti somnul din care
Nu vreau să mai ies.
Rar cîte o privire mai mare
Distrată, uitucă visez,
Neaua moale îngheaţă pe mine,
Mă strînge
Mi-e cald în somn şi bine
Şi ştiu că o să mor,
Aş fi iertată
Dacă m-aş trezi din tine,
Dar nu-mi doresc decît,
De sub pleoapele închise izvorît,
Fîlfîitul acesta uşor.
Trec dincolo cuprinsă de zăpadă,
Spre inima celui din urmă labirint
Unde m-aşteaptă-o dreaptă judecată
Care-o să mă găsească vinovată
Poate
Şi-o să mă pedepsească pentru toate
Iubirile pe care le-am netrăit dormind.


Din volumul “Octombrie, Noiembrie, Decembrie”, 1972