Copil să fii, să te gîndeşti
închis în lumea celor mari.
Copil să fii, sfios să treci
Şi să asculţi cuvinte.

Să bată vîntul pentru toţi,
Dar pentru tine el să-nsemne altceva,
Să simţi că eşti nemuritor.

Să fii curat şi să te-ascunzi
De vina celorlalţi,
De nori să-ţi fie milă,
Şi de schimbarea lor
De care nu sunt vinovaţi.

Din volumul “Pasteluri”, 1974