O, de-ai putea primi un munte-ntreg
Venind la tine din statornicie,
Şi-n neputinţa de a-l înţelege,
Să te destrami retras în poezie,

Strălucitoarea lui străinătate
În mintea ta de om trăit la şes,
Nu te răneşte cînd te invadează,
Răul ce-l simţi e-un rău ales.

Din toate cîte stau la el în poală,
Tu vei vedea doar liniile lui,
Cum n-ai curajul să-l atingi suindu-l,
Numai cu aerul curat rămîi,

Numai cu umbra care te cuprinde,
Cu starea că ţi-e dor să te supui.

Din volumul “Pasteluri”, 1974