Mă-ntreb cu firea mea orgolioasă
ce-o să rămână după mine-n lume
când voi fi lut de oale? Poate-un nume
pe-o şcoală, pe o stradă, pe o casă?

Un vraf de cărţi, cu lacrime şi glume,
“ciclopedii” în haină-atracţioasă
pe care-o şcolărime curioasă
la va iubi sau arunca în spume,

Ori poate-eternizând o vreme veche
şi împlântând în suflete pereche
nepieritoare gene de iubire

Voi încolţi mereu în amintire
Şi-mi voi purta tăcut şi mai departe
fiinţa peste vămile de noapte.

Din volumul "Sonetele iubirii", ed. Pro Transilvania, 2002